Traiasca remixul, acest transplant facial efectuat unei piese...
Cand ni se pare ca nimeni si nimic nu mai poate salva o piesa si-l blestemam pe responsabilul cu orchestratia, din senin apare un Xulescu cu o interpretare proprie a piesei si ne descreteste fruntile.
Ce bine ca exista libertatea de a remixa si, mai ales, ca exista oameni cu viziune care sunt in stare sa ne salveze urechile de la pieire.
duminică, 5 iulie 2009
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)