Pe asfaltul ud, albastrui, frunzele galbene, garbovite, se rostogolesc cu furie. Vantul sufla cu putere, dar nu ma sperie.
Trec pe langa unul dintre copacii 'colorati' de vreme si-n lumina asta imi apare mai frumos ca niciodata. Frunzele de-un rosu aprins arata de departe ca niste rani deschise.
Te uiti in stanga si-n dreapta si nu stii ce sa admiri mai intai. E vremea cand nu poti sa treci pe langa o vita de vie cu struguri negri fara sa le simti parfumul. Culorile toamnei si vremea sunt fermecatoare...
(Dar nu avea sa dureze mult. In curand cadrul avea sa fie intregit de albastrul zapezii ramase pe munti dupa ninsoarea din timpul noptii. Vantul incepe sa suiere sever, a iarna. M-am suparat pe vremea de afara si nu mai avem ce discuta.)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Intr-o zi vantul mi-a trecut prin par si m-a intrebat:"ma iubesti?"Nu am stiut ce sa ii raspund...
Trimiteți un comentariu