29 Octombrie

Esti departe, dar te simt aproape. Ai o valiza uriasa plina cu 'bunatati' pe placul tuturor simturilor mele. Acum e intredeschisa si poftesc la tot mai mult... De-abia astept sa putem visa din nou impreuna...

.

Acum? Acum am chef sa uit de toate dezavantajele dragostei. Am chef sa ma uit la desene animate dulci, cu diverse animalute sau copilasi care se indragostesc. Acum, de-ar fi el langa mine, n-ar fi loc decat pentru vorbe frumoase. Vorbe frumoase sau nimic ! Vreau sa-i transfer o parte din caldura mea. Sa-l tin in brate ca pe-aia mici. Sa ma atinga suav pe buza de jos. Sa ii mangai obrajii, sa ma uit in ochii lui.
Si sa-i las o lacrima de-a mea pe obraz cand pleaca, in locul unei declaratii de dragoste pe care mi-e rusine s-o rostesc.

Ea. Sau poate eu. Sau...

"Ea suportase fel de fel de imbratisari fara importanta, cu o liniste nepasatoare, asa cum mananci din toate bucatariile atunci cand calatoresti, fiindca, indiscutabil, trebuie sa traiesti. Totusi, din cand in cand, inima sau trupul i se aprindeau atunci cand nimerea intr-o mare pasiune care tinea cateva saptamani ori cateva luni, potrivit calitatilor fizice sau morale ale amantului.
Acestea erau momentele placute ale vietii ei. Iubea din tot sufletul, din tot trupul, cu furie, cu extaz. Se azvarlea in dragoste asa cum te arunci pentru a te ineca, si se lasa dusa, beata, innebunita, fericita cat cuprinde."

(dupa Guy de Maupassant, "O poveste de dragoste la sfarsit de secol")

Une bataille de jeu*

Bucuria nemasurata din sufletul meu era ceva ce si pe mine insami ma depasea. De ce imi placea de tine stiam. Te iubeam mult, treaba de asemenea de inteles. Mi-era dor de tine, fireste. Dar cand eram cu tine eram totul alta. Ma transformam fara sa stiu. Ciudat. Nu ma simteam confortabil dupa ce ne desparteam, ma simteam ca o mica prefacuta. Apoi ma calmam, stiind ca mereu am fost sincera in tot si toate. Si ma intrebam ce impresie ti-am lasat. Ce impresie ti-a lasat inima mea, cand isi bate joc de mine.


* aceasta structura nu exista in limba franceza

Cugetari despre dragoste

"Ai simtit vreodata la fel? Aceasta necesitate de a absorbi o persoana in tine insuti, ori de a te dizolva tu insuti in ea? Nu ma refer la nevoia bestiala de contopire, ci la framantarea morala si mintala pricinuita de faptul ca nu alcatuiesti un tot unitar cu o alta fiinta, fata de care sa-ti deschizi sufletul intreg, inima intreaga, astfel incat sa reusesti a-i cunoaste gandirea pana-n cel din urma strat al ei. Si niciodata nu stii nimic privitor la ea, niciodata nu-i descoperi toate dorintele, toate asteptarile, toate parerile. Niciodata nu intelegi, fie si putin, aceasta necunoscuta, tot misterul unui suflet ascuns indaratul a doi ochi care te privesc, limpezi ca apa, atat de transparenti incat nici un secret nu s-ar putea ascunde dincolo de ei, al unui suflet care-ti vorbeste printr-o gura draga, o fiinta cu aerul ca-ti apartine, intr-o asemenea masura o ravnesti; al unui suflet care ti se ofera, bucata cu bucata, prin cuvinte, prin gandurile sale"

(dupa Guy de Maupassant, "O poveste de dragoste la sfarsit de secol")

Marturisesc.

Marturisesc.
M-a invaluit un somn dulce ca o adiere de vara. Cu delicatete, m-a cuprins si m-a ridicat in bratele lui. Ma curatase de toate relele. Am devenit una cu el.
La intoarcere am simtit pe piele marturia unor atingeri divine. Caldura aceea senzuala, ca o aura discreta. In mintea mea se nastea o dorinta.
"Mai vino, te rog, pe la mine."