When someone great is gone...

...Asa suna un vers dintr-o piesa mai mult amaruie decat dulce, dar care totusi imi place mult. Cu respectivul vers in minte, gandul mi-a zburat departe, ca de obicei, si-mi vine sa va intreb: voi v-ati gandit vreodata la relatia dintre doua persoane ca la o...persoana? Care creste, ca un copil, care poate ajunge sa va scape din maini...sa si 'piara' si...sa reapara intre alti doi oameni, unde va suferi ulterior alte modificari? Inchipuiti-va o statuie in forma de om, din sticla sau plastic translucid. Un baiat si o fata care formeaza un cuplu (nu m-am gandit prima oara la rodul unei relatii de amicitie) se apuca sa lipeasca fotografii (n.r. cu ei doi impreuna, din excursiile in doi, de la petrecerile unde au fost impreuna), post-it-uri cu declaratii de dragoste, flori, mici accesorii pe care le-au primit unul de la celalalt, pe statuia respectiva. Nu va mai fi translucida. Va capata substanta, forma, expresivitate. Sau pot pune aceste obiecte inauntrul statuii, cu acelasi rezultat. Relatia dintre doi oameni, ca si statuia impodobita sau umpluta cu amintirile lor, este unica. Am spus totusi ca omuletul poate sa piara si sa reapara in alta parte... Va fi un om care lasa amintirile in urma, dar ramane cu ceea ce a invatat de-a lungul vietii. Fiecare om este unic, dar trasaturile de caracter pot fi asemanatoare, de aceea nu renunt la ipoteza cum ca rodul unei relatii intre doi oameni va putea reaparea, dupa un timp, intre alti doi oameni. Se pare ca accept ipoteza reincarnarii relatiilor dintre doi oameni.

Hopeful

I'm hopeful, I know I can find the one I need. I know what I want. I'm so relieved, I forgot about the past.

Ea. Sau poate eu. Sau...

"Ea suportase fel de fel de imbratisari fara importanta, cu o liniste nepasatoare, asa cum mananci din toate bucatariile atunci cand calatoresti, fiindca, indiscutabil, trebuie sa traiesti. Totusi, din cand in cand, inima sau trupul i se aprindeau atunci cand nimerea intr-o mare pasiune care tinea cateva saptamani ori cateva luni, potrivit calitatilor fizice sau morale ale amantului.
Acestea erau momentele placute ale vietii ei. Iubea din tot sufletul, din tot trupul, cu furie, cu extaz. Se azvarlea in dragoste asa cum te arunci pentru a te ineca, si se lasa dusa, beata, innebunita, fericita cat cuprinde."

(dupa Guy de Maupassant, "O poveste de dragoste la sfarsit de secol")

Une bataille de jeu*

Bucuria nemasurata din sufletul meu era ceva ce si pe mine insami ma depasea. De ce imi placea de tine stiam. Te iubeam mult, treaba de asemenea de inteles. Mi-era dor de tine, fireste. Dar cand eram cu tine eram totul alta. Ma transformam fara sa stiu. Ciudat. Nu ma simteam confortabil dupa ce ne desparteam, ma simteam ca o mica prefacuta. Apoi ma calmam, stiind ca mereu am fost sincera in tot si toate. Si ma intrebam ce impresie ti-am lasat. Ce impresie ti-a lasat inima mea, cand isi bate joc de mine.


* aceasta structura nu exista in limba franceza

Cugetari despre dragoste

"Ai simtit vreodata la fel? Aceasta necesitate de a absorbi o persoana in tine insuti, ori de a te dizolva tu insuti in ea? Nu ma refer la nevoia bestiala de contopire, ci la framantarea morala si mintala pricinuita de faptul ca nu alcatuiesti un tot unitar cu o alta fiinta, fata de care sa-ti deschizi sufletul intreg, inima intreaga, astfel incat sa reusesti a-i cunoaste gandirea pana-n cel din urma strat al ei. Si niciodata nu stii nimic privitor la ea, niciodata nu-i descoperi toate dorintele, toate asteptarile, toate parerile. Niciodata nu intelegi, fie si putin, aceasta necunoscuta, tot misterul unui suflet ascuns indaratul a doi ochi care te privesc, limpezi ca apa, atat de transparenti incat nici un secret nu s-ar putea ascunde dincolo de ei, al unui suflet care-ti vorbeste printr-o gura draga, o fiinta cu aerul ca-ti apartine, intr-o asemenea masura o ravnesti; al unui suflet care ti se ofera, bucata cu bucata, prin cuvinte, prin gandurile sale"

(dupa Guy de Maupassant, "O poveste de dragoste la sfarsit de secol")